Oneştiul

a fost la început un mic sat pe moşia Oneşti, o piaţă de apă unde se întâlnesc Trotuşul şi Oituzul, Caşinul şi Tazlăul, unde se întâlnesc drumurile transcarpatice Oituz, Uz – Palanca cu drumurile podişului moldovenesc.
Este un important centru de viaţă economică din Moldova, datând din timpul orânduirii feudale, care mai întâi s-a dezvoltat ca o aşezare cu caracter agricol fiind proprietatea diferiţilor feudali locali sau veniţi din altă parte.Oneştiul s-a dezvoltat ca un centru economic meşteşugăresc şi comercial, devenind târg în locul vechiului târg “Trotuş” datorită aşezării sale prielnice la întâlnirea drumurilor comerciale. Dezvoltarea acestuia a fost un proces de lungă durată, având ca obiect vânzarea produselor agricole, comerţul cu lemnele şi o găzărie.Prin anul 1842 se construieşte moara de piatră din centrul oraşului Oneşti, la care au lucrat robii de pe moşia moşierului Aslan, apoi alte mori mici de apă. Au existat două velniţe boiereşti de fabricat ţuică din cereale, precum şi două ateliere de fierărie şi două hanuri pentru desfacerea produselor alcoolice fabricate în zonă.